Localitatea Sangeorz-Bai este situata in bazinul superior al raului Somesul Mare, la confluenta cu paraul Borcut, la poalele Muntilor Rodnei. Atestata documentar in anul 1245, apare mentionata pentru prima data in lucrarea „Carmaen Miserabilae”, a canonicului Rogerius, care relateaza despre invazia tatarilor din 1241-1242, situata la 9 km N-V de actuala asezare, sub numele de Sfantul Gheorghe, denumirea localitatii devenind mai apoi Sangeorzul Romanesc. In anul 1440, localitatea figureaza printre domeniile daruite feudalului Jors de Kusal, iar in 1475 asezarea este subordonata magistratului bistritean.

Un document din anul 1518 vorbeste despre voievodul Toma ca avand calitatea de conducator al Sangeorzului.In perioada 1762-1851 localitatea este militarizata in Regimentul II de granita nasaudean. Ca statiune balneara „Baile Hebe” cu un hotel si cateva vile, se contureaza abia la inceputul secolului XX. Membrii societatii bancii „Aurora” dau numele apelor minerale de Hebe, dupa zeita tineretii vesnice, fiica lui Zeus, paharnica zeilor din Olimp, studiind calitatile apelor minerale: de vindecare si revitalizare.

In acelasi timp, legenda vorbeste despre ospitalitatea locuitorilor care indemnau drumetii insetati ori bolnavi: „Hai be !”, iar prin unirea celor doua cuvinte rezultand Hebe.Localitatea a devenit oras in anul 1960, iar in anii care au urmat, statiunea capata valente noi prin construirea celor doua mari hoteluri , „Hebe” si „Somes” de 900 si respectiv 600 de locuri, la acea vreme, hotelul „Hebe”, avand cea mai mare capacitate de cazare din Romania.

Din zona s-au ridicat o seama de personalitati precum profesorul Solomon Halita in timpul cand ministrul invatamantului era Spiru Haret si Florian Porcius, unul dintre initiatorii infiintarii gradinii botanice din municipiul Cluj-Napoca. Statiunea a fost vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati ale culturii romanesti precum: Nicolae Iorga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Cosbuc si altii.